Acum, când Marele nostru Preot face ispãsire pentru noi, trebuie sã cãutãm sã devenim desãvârsiti în Hristos. Nici mãcar printr-un gând Mântuitorul nostru n-a putut fi adus sã Se supunã puterii ispitei. Satana gãseste în inimile omenesti un loc unde-si poate câstiga un punct de sprijin; o dorintã pãcãtoasã este nutritã, prin care ispitele lui îsi manifestã puterea. Dar Hristos a declarat despre sine: "Vine stãpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic cu Mine" (Ioan 14,30). Satana n-a putut gãsi nimic în Fiul lui Dumnezeu care sã-i fi oferit posibilitatea biruintei. El pãzise poruncile Tatãlui Sãu si în El nu era nici un pãcat pe care Satana sã-l poatã exploata spre folosul lui. Aceasta este starea în care trebuie sã fie gãsiti aceia care vor sta în timpul strâmtorãrii. În viata aceasta, trebuie sã îndepãrtãm pãcatul de la noi prin credinta în sângele ispãsitor al lui Hristos. Mântuitorul nostru scump ne invitã sã ne unim cu El, sã unim slãbiciunea noastrã cu puterea Lui, nestiinta noastrã cu întelepciunea Lui, nevrednicia noastrã cu meritele Sale. Providenta lui Dumnezeu este scoala în care trebuie sã învãtãm blândetea si umilinta lui Isus. Domnul ne pune mereu înainte nu calea pe care am aleso si care ni se pare mai usoarã si mai plãcutã, ci adevãratele tinte ale vietii. Ne rãmâne sã colaborãm cu mijloacele pe care le foloseste cerul în lucrarea de a aduce caracterele noastre în asemãnare cu Modelul divin. Nimeni nu poate neglija sau amâna aceastã lucrare decât cu periclitarea cea mai înfricosatã a sufletului. Apostolul Ioan a auzit în viziune un glas tare în cer, zicând: "Vai de voi, pãmânt si mare! Cãci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcã stie cã are putinã vreme" (Apoc. 12,12). Teribile sunt scenele care provoacã aceastã exclamatie din partea glasului ceresc. Mânia lui Satana creste pe mãsurã ce timpul i se scurteazã, iar lucrarea lui de amãgire si de distrugere va atinge apogeul în timpul strâmtorãrii.
Acum, când Marele nostru Preot face ispãsire pentru noi, trebuie sã cãutãm sã devenim desãvârsiti în Hristos.
RăspundețiȘtergereNici mãcar printr-un gând Mântuitorul nostru n-a putut fi adus sã Se supunã puterii ispitei. Satana gãseste în
inimile omenesti un loc unde-si poate câstiga un punct de sprijin; o dorintã pãcãtoasã este nutritã, prin care
ispitele lui îsi manifestã puterea. Dar Hristos a declarat despre sine: "Vine stãpânitorul lumii acesteia. El n-are
nimic cu Mine" (Ioan 14,30). Satana n-a putut gãsi nimic în Fiul lui Dumnezeu care sã-i fi oferit posibilitatea
biruintei. El pãzise poruncile Tatãlui Sãu si în El nu era nici un pãcat pe care Satana sã-l poatã exploata spre
folosul lui. Aceasta este starea în care trebuie sã fie gãsiti aceia care vor sta în timpul strâmtorãrii.
În viata aceasta, trebuie sã îndepãrtãm pãcatul de la noi prin credinta în sângele ispãsitor al lui Hristos.
Mântuitorul nostru scump ne invitã sã ne unim cu El, sã unim slãbiciunea noastrã cu puterea Lui, nestiinta
noastrã cu întelepciunea Lui, nevrednicia noastrã cu meritele Sale. Providenta lui Dumnezeu este scoala în
care trebuie sã învãtãm blândetea si umilinta lui Isus. Domnul ne pune mereu înainte nu calea pe care am aleso
si care ni se pare mai usoarã si mai plãcutã, ci adevãratele tinte ale vietii. Ne rãmâne sã colaborãm cu
mijloacele pe care le foloseste cerul în lucrarea de a aduce caracterele noastre în asemãnare cu Modelul divin.
Nimeni nu poate neglija sau amâna aceastã lucrare decât cu periclitarea cea mai înfricosatã a sufletului.
Apostolul Ioan a auzit în viziune un glas tare în cer, zicând: "Vai de voi, pãmânt si mare! Cãci diavolul s-a
pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcã stie cã are putinã vreme" (Apoc. 12,12). Teribile sunt scenele
care provoacã aceastã exclamatie din partea glasului ceresc. Mânia lui Satana creste pe mãsurã ce timpul i se
scurteazã, iar lucrarea lui de amãgire si de distrugere va atinge apogeul în timpul strâmtorãrii.